Speranță

Există speranță! O simt, o văd, o respir!

Pentru prima dată în acest an, încep să am speranță.

Încep să văd soare pe strada mea, să văd copacii înflorind, să aud albinele zumzăind în preajma florilor înmiresmate.

Încep să îmi văd copiii. Cu ochii lor mari, cu zâmbetul lor inocent, cu brațele lor larg deschise care îmi spun „mi-a fost dor de tine”.

A venit primăvara. Târziu, dar a venit! Și a adus, o dată cu ea, soarele pe strada mea.

Bun venit!