Și relația cu mama mea a avut de suferit din momentul în care am născut. Citind multe despre copii, despre cum ar trebui educați, despre cum ar trebui tratați, despre emoții și așa mai departe, am început să simt multă durere. Pentru că eu nu am fost crescută așa cum am început să conștientizez că ar trebui să fie crescut un copil. Și fetița din mine s-a răzvrătit. Dar în loc să își ceară drepturile, a preferat să se depărteze, așa cum a fost învățată mereu să facă. Să nu deranjeze…
Succes la Capacitate, dar nu vă stresați!
Dragii mei, Capacitatea e un examen important, într-adevăr, dar nu e nici pe departe cel mai important!
La 20 de ani distanta
Pe când aveam 18 ani iubeam un băiat, practic, primul meu iubit, primul meu „bărbat”. Era cu aproximativ 5 ani mai mare decât mine, iar eu eram pur și simplu fascinată de tot ceea ce făcea. Acest băiat admira foarte mult trupa Depeche Mode, iar eu, adorând tot ceea ce avea legătură cu iubitul meu, am început să ascult și eu Depeche. Îmi aduc aminte, că în perioada aceea, iubitul meu îmi cânta adesea: Don’t say you want meDon’t say you need meDon’t say you love meIt’s understoodDon’t say you’re happyOut there without meI know you can’t be‘Cause it’s no …
Nepregătită pentru Sărbătorile Pascale
În mai puțin de o săptămână va fi Paștele. Cea mai importantă sărbătoare creștin ortodoxă. O sărbătoare care necesită întâi multă smerenie, rugăciune, post și fapte bune.
Gospodinele românce pregătesc deja preparate culinare multiple, pe toate gusturile, dar, mai ales, conform tradiției. În timp ce mâncărurile se coc în cuptoarele încinse, casa este dată cu fundul în sus, pentru curățenia generală.
Un început chinuit
Multe mămici mă felicită și mă admiră pentru faptul că am alăptat. Pe primul născut 2 ani, pe al doilea, 2 ani și 2 luni. Mă bucur și eu că am reușit, dar trebuie să recunosc cât de greu a fost la început. Am fost atât de aproape de a renunța încă din prima lună!
O ușă se închide. Către ce mă duce cea care tocmai se deschide?
S-au încheiat 7 zile de când nu mai alăptez. Au trecut cu bine, fără plâns sau crize. A cerut de câteva ori, i-am explicat că nu se mai poate. I-am amintit cum joi seara, ultima oară când a stat la țiți, și-a luat „la revedere” și le-a pupat pe fiecare.
Speranță
Există speranță! O simt, o văd, o respir! Pentru prima dată în acest an, încep să am speranță.